Neemia

13 În ziua aceea s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului+ și s-a găsit scris în ea că amoniții și moabiții+ nu trebuie să facă parte niciodată din congregația adevăratului Dumnezeu,+ 2 pentru că nu i-au întâmpinat pe israeliți cu pâine și apă, ci l-au angajat pe Balaam ca să-i blesteme.+ Dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.+ 3 De îndată ce au auzit Legea, ei au început să-i separe de Israel pe toți cei de origine străină*.+

4 Înainte de aceasta, preotul care supraveghea încăperile de depozitare* ale casei* Dumnezeului nostru+ era Eliașib,+ o rudă a lui Tobia.+ 5 El îi pusese acestuia la dispoziție o încăpere de depozitare* mare, unde înainte se puneau ofranda de cereale, tămâia albă, ustensilele, zeciuiala din cereale, din vinul nou și din ulei,+ la care au dreptul leviții,+ cântăreții și portarii, precum și contribuția pentru preoți.+

6 În tot acest timp, eu nu eram în Ierusalim, căci în al 32-lea an+ al lui Artaxerxes,+ regele Babilonului, mă dusesem la rege; după o vreme i-am cerut regelui permisiunea să plec. 7 Atunci am venit la Ierusalim și am văzut răul pe care îl făcuse Eliașib+ punându-i la dispoziție lui Tobia+ o încăpere în curtea casei adevăratului Dumnezeu. 8 Aceasta m-a supărat foarte tare. De aceea, am aruncat din încăperea de depozitare* toate lucrurile* lui Tobia. 9 Apoi am dat poruncă să se curețe încăperile de depozitare* și am pus iarăși acolo ustensilele casei adevăratului Dumnezeu,+ cu ofranda de cereale și cu tămâia albă.+

10 De asemenea, am aflat că leviților nu le fuseseră date+ părțile ce li se cuveneau,+ astfel că leviții și cântăreții care slujeau plecaseră fiecare la ogorul lui.+ 11 De aceea, i-am mustrat pe demnitari+ și am zis: „De ce a fost neglijată casa adevăratului Dumnezeu?”.+ Apoi i-am adunat pe cei care plecaseră și i-am pus înapoi la posturile lor. 12 Și tot Iuda a adus în încăperile de depozitare zeciuiala+ din cereale, din vinul nou și din ulei.+ 13 Apoi i-am pus pe preotul Șelemia, pe copistul* Țadoc și pe Pedaia, dintre leviți, să supravegheze încăperile de depozitare, avându-l ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci acești bărbați erau considerați demni de încredere. Ei aveau responsabilitatea de a le împărți fraților lor ce li se cuvenea.

14 „Adu-ți aminte de mine,+ o, Dumnezeul meu, în privința aceasta și nu uita faptele mele de iubire loială pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu și pentru serviciul înfăptuit acolo*!”+

15 În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau strugurii în teasc în sabat+ și care încărcau pe măgari grămezi de cereale, precum și vin, struguri, smochine și tot felul de poveri și le aduceau în Ierusalim în ziua de sabat.+ De aceea, i-am avertizat să nu-și mai vândă marfa în ziua aceea*. 16 Și tirienii care locuiau în oraș aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în sabat oamenilor din Iuda și din Ierusalim.+ 17 Atunci i-am mustrat pe nobilii lui Iuda și le-am zis: „Ce înseamnă lucrul acesta rău pe care-l faceți profanând ziua de sabat? 18 Oare nu așa au făcut strămoșii voștri, astfel că Dumnezeul nostru a adus toată această nenorocire asupra noastră și asupra acestui oraș? Voi faceți să crească și mai mult mânia lui împotriva Israelului profanând sabatul”.+

19 De îndată ce umbra a început să se lase peste porțile Ierusalimului înainte de sabat, am poruncit ca porțile să fie închise. Am mai spus să nu le deschidă până după sabat și i-am pus pe unii dintre slujitorii mei la porți, pentru ca nicio încărcătură să nu fie adusă înăuntru în ziua de sabat. 20 Astfel, negustorii și vânzătorii de mărfuri de tot felul și-au petrecut noaptea în afara Ierusalimului o dată sau de două ori. 21 Atunci i-am avertizat și le-am zis: „De ce vă petreceți noaptea în fața zidului? Dacă mai faceți o dată lucrul acesta, o să vă alung cu forța!”. De atunci n-au mai venit în sabat.

22 Apoi le-am zis leviților să se purifice cu regularitate și să vină să stea de pază la porți pentru a păstra sfântă ziua de sabat.+ „Adu-ți aminte și de lucrul acesta spre binele meu, o, Dumnezeul meu, și ai milă de mine, în marea ta iubire loială!”+

23 De asemenea, în zilele acelea am văzut iudei care se căsătoriseră cu* femei+ asdodite,+ amonite și moabite.+ 24 Jumătate dintre copiii lor vorbeau limba asdodiană, iar jumătate, limbile altor popoare; însă niciunul nu vorbea limba iudeilor. 25 De aceea, i-am mustrat, i-am blestemat, i-am lovit pe unii dintre ei,+ le-am smuls părul și le-am zis: „Jurați pe Dumnezeu că nu le veți da pe fiicele voastre fiilor lor și că nu o veți lua pe niciuna dintre fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi.+ 26 Oare nu din cauza acestora a păcătuit Solomon, regele Israelului? Nu era niciun rege ca el+ în multele națiuni de atunci; el era iubit de Dumnezeul său+ și Dumnezeu l-a făcut rege peste tot Israelul. Dar chiar și pe el soțiile străine l-au făcut să păcătuiască.+ 27 Cum se poate să faceți un rău atât de mare și să-i fiți infideli Dumnezeului nostru căsătorindu-vă cu femei străine?”.+

28 Unul dintre fiii lui Ioiada,+ fiul lui Eliașib,+ marele preot, devenise ginerele lui Sanbalat,+ horonitul. De aceea, l-am alungat de la mine.

29 „Adu-ți aminte de ei, o, Dumnezeul meu, fiindcă au pângărit preoția+ și legământul preoției și al leviților!”+

30 Și i-am purificat de tot ce era străin și le-am încredințat sarcini preoților și leviților, fiecăruia potrivit serviciului său,+ 31 și am luat măsuri cu privire la aducerea lemnului+ la timpurile fixate și cu privire la primele roade coapte.

„Adu-ți aminte de mine, o, Dumnezeul meu, spre bine!”+