Noiembrie

Dacă ești părinte, ajută-ți copiii să pregătească răspunsuri în funcție de vârsta lor. Uneori, la întruniri, sunt abordate subiecte specifice adulților, cum ar fi chestiuni care țin de căsnicie sau de moralitate. Dar, probabil că va exista și un paragraf sau două la care copiii pot să răspundă. De asemenea, explică-le copiilor că nu vor fi numiți să răspundă ori de câte ori vor ridica mâna. În felul acesta, nu se vor descuraja când vor vedea că nu sunt invitați să răspundă. (1 Tim. 6:18) Cu toții putem pregăti răspunsuri prin care să îi aducem laude lui Iehova și să ne încurajăm frații de credință. (Prov. 25:11) Uneori, putem include în răspuns o experiență personală, însă trebuie să avem grijă să nu vorbim foarte mult despre noi înșine. (Prov. 27:2; 2 Cor. 10:18) Mai degrabă, să îndreptăm atenția asupra lui Iehova, a Cuvântului și a poporului său. (Rev. 4:11) w23.04 18:17-18

Pentru a rămâne treji și lucizi, este important să manifestăm iubire. (Mat. 22:37-39) Iubirea pentru Dumnezeu ne ajută să continuăm să predicăm, în pofida dificultăților pe care această lucrare le-ar putea aduce cu sine. (2 Tim. 1:7, 8) Întrucât iubirea noastră îi cuprinde și pe cei care nu ne împărtășesc convingerile, continuăm să predicăm, chiar depunând mărturie la telefon sau prin scrisori. Nu ne pierdem speranța că, într-o bună zi, cei cărora la predicăm se vor schimba și vor începe să facă ce este drept. (Ezec. 18:27, 28) Iubirea pentru semeni include, fără îndoială, și iubirea pentru frații noștri de credință. Manifestăm această calitate ‘continuând să ne încurajăm și să ne zidim unii pe alții’. (1 Tes. 5:11) Asemenea soldaților care se susțin în luptă, și noi ne încurajăm reciproc. Nici noi nu i-am răni niciodată cu bună știință pe frații noștri și nici nu le-am plăti cu rău pentru rău. (1 Tes. 5:13, 15) Un alt mod de a ne manifesta iubirea este acela de a le arăta respect supraveghetorilor creștini. (1 Tes. 5:12) w23.06 26:6, 10-11

Răscumpărarea este o garanție că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini. Când medităm profund la motivul pentru care a fost oferită răscumpărarea și la ce a presupus aceasta, suntem tot mai siguri că vom trăi veșnic într-o lume mai bună, așa cum ne-a promis Dumnezeu. Ce a presupus răscumpărarea din partea lui Iehova și a lui Isus? Iehova și-a trimis pe pământ Fiul preaiubit și prietenul cel mai apropiat pentru a se naște ca om perfect. Aici, Isus a suportat numeroase necazuri. Apoi, a suferit o moarte chinuitoare. Cât de mare a fost prețul plătit de Iehova! Dumnezeul nostru iubitor nu ar fi permis niciodată ca Fiul său să sufere și să moară doar pentru ca noi să ducem o viață mai bună, dar numai pentru o perioadă scurtă de timp. (Ioan 3:16; 1 Pet. 1:18, 19) Plătind acest preț imens, Iehova ne garantează că putem trăi veșnic în lumea nouă. w23.04 19:8-9

Nu avem nicio îndoială că Iehova are dorința de a-i învia pe cei care au murit. El a inspirat mai mulți scriitori ai Bibliei să consemneze promisiunea sa legată de înviere. (Is. 26:19; Rev. 20:11-13) Iar când face o promisiune, Iehova se ține de cuvânt, fără excepție. (Ios. 23:14) De fapt, el este nerăbdător să-i aducă la viață pe cei care au murit. Să ne gândim la cuvintele patriarhului Iov. El era sigur că lui Iehova i-ar fi fost dor să-l vadă din nou în viață dacă ar fi murit. (Iov 14:14, 15) Iehova are aceleași sentimente față de toți slujitorii săi care au încetat din viață. Este nerăbdător să-i revadă sănătoși și fericiți. Dar ce se va întâmpla cu miliardele de oameni care au murit fără să aibă posibilitatea de a-l cunoaște pe Iehova? Dumnezeul nostru iubitor îi va readuce și pe ei la viață. (Fap. 24:15) El le va da și lor posibilitatea de a deveni prietenii săi și de a nu muri niciodată. (Ioan 3:16) w23.04 16:5-6

Cum îți poți păstra vie speranța? Dacă ai speranța de a trăi veșnic pe pământ, citește acele pasaje biblice care descriu Paradisul și meditează la ele. (Is. 25:8; 32:16-18) Imaginează-ți cum va fi viața în lumea nouă. Te vezi în Paradis? Dacă vom avea clară în minte această speranță, încercările vor fi ‘de-o clipă și ușoare’. (2 Cor. 4:17) Prin intermediul speranței, Iehova ne va face puternici. Dumnezeu ți-a oferit deja mijloacele necesare ca să poți beneficia de puterea care provine de la el. Când ai nevoie de ajutor pentru a te achita de o responsabilitate, pentru a persevera în încercări sau pentru a-ți păstra bucuria, apelează la Iehova în rugăciune și studiază personal pentru a căuta îndrumarea sa. Acceptă ajutorul fraților și surorilor de credință. Păstrează-ți speranța vie și clară. Astfel, ‘vei fi întărit pe deplin, prin puterea extraordinară a lui Dumnezeu, ca să suporți toate lucrurile cu răbdare și cu bucurie’. (Col. 1:11) w23.10 43:19-20

Avem numeroase motive să-i aducem mulțumiri lui lehova în rugăciune. Îi putem mulțumi pentru fiecare lucru bun pe care îl avem. În definitiv, orice dar de care ne bucurăm provine de la Iehova. (Iac. 1:17) De exemplu, îi putem spune cât de recunoscători suntem pentru frumusețea locuinței noastre, pământul, și pentru minunile creației. Ne putem exprima aprecierea pentru viață, familie, prieteni și speranța pe care o avem. De asemenea, dorim să îi mulțumim deoarece ne-a acordat onoarea de a-i fi prieteni. Probabil că trebuie să facem un efort conștient ca să păstrăm în minte motivele pentru care îi suntem recunoscători lui Iehova. O caracteristică a lumii în care trăim este lipsa recunoștinței. Oamenii se gândesc mai mult la ceea ce doresc să obțină și mai puțin la modul în care își pot arăta aprecierea pentru ceea ce au. Dacă am adopta o astfel de atitudine, rugăciunile noastre s-ar putea transforma într-o listă de cereri. Vom evita această capcană dacă vom cultiva recunoștință pentru tot ceea ce face Iehova în folosul nostru și ne vom exprima sentimentele în rugăciune. (Luca 6:45) w23.05 20:8-9

Suferința noastră îi provoacă multă durere Tatălui nostru ceresc. (Is. 63:9) Totuși, Iehova nu înlătură toate încercările, care, uneori, se aseamănă cu niște râuri adânci sau cu niște flăcări. (Is. 43:2) Însă, așa cum a promis, el ne ajută să trecem cu bine prin ele. Mai mult, ne asigură că nicio încercare nu ne va provoca un rău iremediabil. El ne-a pus la dispoziție un ajutor, spiritul său sfânt. (Luca 11:13; Filip. 4:13) Suntem deci siguri că ne va da exact ceea ce avem nevoie pentru a face față necazurilor și a-i rămâne loiali. Iehova așteaptă să avem încredere în el. (Evr. 11:6) Uneori, am putea pune la îndoială ajutorul lui Iehova, mai ales atunci când trecem prin încercări mari, care se aseamănă cu un zid insurmontabil. Totuși, Biblia ne asigură că, prin puterea lui Iehova, vom putea sări chiar și „peste un zid”. (Ps. 18:29) Așadar, să alungăm orice îndoială și să ne rugăm plini de încredere că Iehova ne va răspunde. (Iac. 1:6, 7) w23.11 49:8-9

Aceste versete descriu în termeni foarte sugestivi iubirea adevărată. În același timp, ele conțin și o asigurare pentru cuplurile căsătorite: iubirea dintre soț și soție poate dura la nesfârșit. Însă caracterul durabil al iubirii dintre un soț și o soție depinde de cei doi. De exemplu, un foc de tabără ar putea arde la nesfârșit, cu condiția să fie întreținut. În caz contrar, focul se va stinge. În mod asemănător, iubirea dintre un soț și o soție își poate păstra intensitatea la nesfârșit dacă cei doi depun eforturi pentru a-și consolida relația. Uneori, partenerii ar putea constata că iubirea dintre ei se răcește, în special când sunt copleșiți de probleme de sănătate, financiare sau legate de creșterea copiilor. Așadar, pentru a păstra vie „flacăra lui Iah”, atât soțul, cât și soția trebuie să aibă o relație strânsă cu Tatăl lor ceresc. w23.05 23:1-3

Ce putem face pentru a avea mai mult curaj? Părinții ne pot îndemna să fim mai curajoși, însă ei nu ne pot transmite această calitate ca pe o moștenire de familie. Asemenea unei deprinderi, curajul poate fi învățat. De exemplu, la școală poți învăța să stăpânești o anumită deprindere dacă observi cu atenție acțiunile profesorului și apoi îl imiți. În mod asemănător, învățăm să fim mai curajoși observându-i cu atenție pe cei care manifestă această calitate și imitându-i. La fel ca Daniel, trebuie să cunoaștem bine Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să legăm o relație strânsă de prietenie cu Iehova vorbindu-i deseori și în mod deschis. Este esențial să avem încredere în Iehova, fiind convinși că el ne susține. Prin urmare, când credința ne va fi pusă la încercare, vom da dovadă de curaj. Oamenii curajoși câștigă, deseori, respectul celorlalți. De asemenea, prin atitudinea lor, îi pot atrage pe cei sinceri la Iehova. Evident, avem multe motive să cultivăm curaj. w23.08 33:2, 8-9

Termenul grecesc redat prin „a verifica” era folosit în legătură cu testarea metalelor prețioase. Așadar, trebuie să verificăm toate informațiile pe care le auzim sau le citim pentru a fi siguri că sunt adevărate. Acest lucru va fi și mai important pentru noi pe măsură ce necazul cel mare se apropie. Nu vrem să credem cu naivitate tot ce spun alții, ci să ne folosim capacitatea de gândire comparând ceea ce citim sau auzim cu ceea ce spun Biblia și organizația lui Iehova. Procedând astfel, nu vom fi induși în eroare de propaganda sau înșelătoria demonilor. (Prov. 14:15; 1 Tim. 4:1) Slujitorii lui Dumnezeu vor supraviețui marelui necaz ca grup. Dar, la nivel individual, nu știm ce ne rezervă ziua de mâine. (Iac. 4:14) Însă, fie că vom fi în viață în timpul necazului celui mare, fie că vom muri înainte de acesta, vom fi răsplătiți cu viață veșnică dacă ne păstrăm fidelitatea. Să păstrăm vie în minte speranța noastră minunată și să fim mereu pregătiți pentru ziua lui Iehova! w23.06 26:15-16

În prezent, nu înțelegem cum se vor împlini unele profeții biblice. (Dan. 12:8, 9) Însă simplul fapt că nu înțelegem pe deplin cum se va împlini o profeție nu înseamnă că aceasta nu este adevărată. Suntem siguri că Iehova ne va ajuta să o înțelegem la momentul potrivit, așa cum a făcut și în trecut. În curând, națiunile vor declara „pace și securitate”. (1 Tes. 5:3) Apoi, puterile politice ale lumii se vor îndrepta împotriva religiei false și o vor distruge. (Rev. 17:16, 17) Ulterior, ele vor ataca și poporul lui Dumnezeu. (Ezec. 38:18, 19) Aceste evenimente vor declanșa războiul final al Armaghedonului. (Rev. 16:14, 16) Suntem siguri că ele vor avea loc în viitorul apropiat! Până atunci, să continuăm să ne manifestăm recunoștința față de Tatăl nostru ceresc acordând atenție profețiilor Bibliei și ajutându-i și pe alții să facă la fel. w23.08 34:19-20

Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a vorbit despre credință, speranță și iubire și a spus că „cea mai mare dintre ele este iubirea”. (1 Cor. 13:13) De ce a ajuns Pavel la această concluzie? În viitor, nu vom mai avea nevoie de credință în promisiunile lui Dumnezeu despre lumea nouă și nici de speranța că aceste promisiuni se vor împlini deoarece le vom vedea cu ochii noștri. Însă întotdeauna va trebui să manifestăm iubire față de Iehova și față de semeni. De fapt, ea va crește în intensitate la nesfârșit. Așadar, iubirea este o calitate care ne va însoți pentru totdeauna. De asemenea, iubirea reprezintă semnul de identificare al adevăraților creștini. Isus le-a spus apostolilor săi: „Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:35) În plus, iubirea face posibilă unitatea dintre noi. Pavel a spus despre iubire că „este o legătură perfectă a unității”. (Col. 3:14) Apostolul Ioan le-a scris colaboratorilor săi: „Cine îl iubește pe Dumnezeu trebuie să-și iubească și fratele”. (1 Ioan 4:21) În realitate, când arătăm iubire unii față de alții, arătăm iubire față de Dumnezeu. w23.11 47:1, 3

Biblia compară viața creștină cu o cursă la finalul căreia putem primi viață veșnică. (2 Tim. 4:7, 8) Cu toții trebuie să ne străduim din răsputeri să continuăm alergarea, îndeosebi întrucât linia de sosire este mai aproape ca oricând. Apostolul Pavel a arătat ce trebuie să facem pentru a trece linia de sosire. El a spus „să dăm și noi la o parte orice greutate . . . și să alergăm cu perseverență cursa care ne este pusă înainte”. A vrut Pavel să spună că în cursa pentru viață n-ar trebui să ducem cu noi absolut nimic? Nu. El s-a referit doar la greutățile inutile. Din cauza lor, am putea să încetinim ritmul și să obosim. Pentru a rămâne în cursa pentru viață, trebuie să identificăm și să înlăturăm imediat orice ne-ar putea îngreuna alergarea. Totuși, nu vrem să ne debarasăm și de sarcinile pe care trebuie să le purtăm în timp ce alergăm. În caz contrar, am putea fi descalificați. (2 Tim. 2:5) w23.08 36:1-2

Rezonabilitatea ne va ajuta să respectăm opiniile altora. De exemplu, unele surori aleg să folosească produse de machiaj, în timp ce altele nu. Unii creștini consumă alcool cu moderație, însă alții îl evită complet. Cu toții dorim să avem o sănătate bună, dar alegem diverse mijloace de a ne-o îngriji. Dacă am considera că deciziile noastre sunt cele mai bune și am încerca să-i convingem și pe alții să le urmeze, am putea să îi poticnim și să cauzăm dezbinare în congregație. (1 Cor. 8:9; 10:23, 24) De exemplu, a stabilit Iehova reguli stricte cu privire la modul în care să ne îmbrăcăm? Nu. El ne-a dat principii sănătoase, care să ne ghideze în alegerile noastre. Cu toții dorim să ne îmbrăcăm într-un mod care îl onorează pe Dumnezeu, arătând rezonabilitate, modestie și „judecată sănătoasă”. (1 Tim. 2:9, 10) Prin urmare, nu am vrea ca îmbrăcămintea pe care o avem să atragă în mod nepotrivit atenția asupra noastră. Principiile biblice îi ajută și pe bătrâni să nu stabilească reguli personale cu privire la îmbrăcăminte și pieptănătură. w23.07 32:13-14

Iehova ne arată cum putem avea un viitor fericit. Cei ce acceptă invitația ‘femeii fără minte și gălăgioase’ se concentrează la plăcerile „dulci” de care se bucură în ascuns. Sfârșitul lor va fi „în adâncurile Mormântului”. (Prov. 9:13, 17, 18) Dar cât de diferită este situația celor care acceptă invitația ‘adevăratei înțelepciuni’! (Prov. 9:1) Noi învățăm să iubim ce iubește Iehova și să urâm ce urăște el. (Ps. 97:10) De asemenea, ne face o mare plăcere să-i invităm și pe alții să cunoască „adevărata înțelepciune” și să beneficieze de pe urma ei. Este ca și cum ‘am striga din locurile înalte ale cetății: «Cine este fără experiență să vină aici!»’. Binecuvântările de care ne bucurăm atât noi, cât și cei care răspund la invitația noastră nu sunt doar de moment. Ele ne oferă perspectiva de a trăi veșnic în timp ce ‘mergem înainte pe calea priceperii’. (Prov. 9:3, 4, 6) w23.06 28:17-18

Ce simți când un coleg de muncă sau de școală îți pune o întrebare cu privire la convingerile tale? Dacă ai emoții, să știi că nu ești singurul. Mulți dintre noi încercăm astfel de sentimente. Însă întrebările de acest gen ne pot da un indiciu cu privire la ce gândește sau ce crede o persoană, fiind un punct de plecare pentru a-i împărtăși vestea bună. Însă unele întrebări ne-ar putea fi puse într-o manieră provocatoare. Ar trebui să fim surprinși? Nu, întrucât unii au fost dezinformați cu privire la convingerile noastre. (Fap. 28:22) În plus, trăim „în zilele din urmă”, un timp când mulți oameni sunt „refractari la orice acord”, chiar „cruzi”. (2 Tim. 3:1, 3) Ce te poate ajuta să reacționezi cu calm și bunătate când cineva pare să-ți atace convingerile bazate pe Biblie? Într-un cuvânt, blândețea. O persoană blândă nu se irită ușor, ci are puterea de a se stăpâni când se confruntă cu sentimente de frustrare sau nesiguranță. w23.09 39:1-2

Uneori, primim sfaturi care ne avertizează cu privire la materialism sau la unele acțiuni care ne-ar putea determina să încălcăm legile lui Dumnezeu. Și în acest caz, dacă urmăm îndrumarea lui Iehova, vom simți binecuvântarea sa. (Is. 48:17, 18; 1 Tim. 6:9, 10) Fără îndoială că Iehova va continua să ofere îndrumare prin intermediul reprezentanților săi de pe pământ în timpul marelui necaz și apoi, în timpul Domniei de O Mie de Ani. Dar noi, vom continua să respectăm îndrumarea lui Iehova? Răspunsul depinde în mare măsură de modul în care reacționăm în prezent la îndrumarea divină. Așadar, să respectăm mereu îndrumările lui Iehova, inclusiv îndrumările oferite prin intermediul bărbaților numiți să vegheze asupra noastră. (Is. 32:1, 2; Evr. 13:17) Avem toate motivele să ne încredem în Iehova, Ghidul nostru care ne conduce departe de pericole, pe un drum care are ca destinație lumea nouă, unde vom trăi veșnic. w24.02 8:17-18

Apostolul Pavel a avut multe bucurii în serviciul lui Iehova, dar acesta a presupus și numeroase dificultăți. Să ne amintim că Pavel a trebuit să parcurgă distanțe lungi, iar în timpul său nu era ușor să călătorești. El a fost uneori „în pericole din cauza râurilor” și „în pericole din cauza tâlharilor”. În unele ocazii, a fost bătut de împotrivitori. (2 Cor. 11:23-27) Iar unii dintre colaboratorii săi nu au manifestat întotdeauna apreciere pentru eforturile lui sincere de a-i ajuta. (2 Cor. 10:10; Filip. 4:15) Cum a reușit Pavel să-i slujească în continuare lui Dumnezeu? El îl cunoștea bine pe Iehova din Scripturi și din propria sa experiență. În timp, s-a convins că Iehova Dumnezeu îl iubea nespus de mult. (Rom. 8:38, 39; Ef. 2:4, 5) La rândul lui, Pavel a cultivat o iubire puternică pentru Iehova. El și-a demonstrat această iubire ‘slujindu-le sfinților și continuând să le slujească’. (Evr. 6:10) w23.07 30:5-6

Mulți oameni admit că avem nevoie de autorități laice, numite în Biblie ‘autorități superioare’, și că ar trebui să ascultăm de unele legi date de acestea. În același timp însă, ei consideră că nu ar trebui să respecte acele legi care, în opinia lor, sunt nedrepte sau abuzive. Biblia spune că guvernele îi asupresc pe oameni, că sunt conduse de Satan și că vor fi distruse în curând. (Ps. 110:5, 6; Ecl. 8:9; Luca 4:5, 6) Însă ne avertizează și că oricine „se împotrivește autorităților se împotrivește ordinii stabilite de Dumnezeu”. În prezent, Iehova le permite să existe pentru a păstra ordinea și dorește ca noi să ascultăm de ele. Prin urmare, trebuie să le dăm „ce li se cuvine”, inclusiv taxe, respect și ascultare. (Rom. 13:1-7) Uneori, am putea considera că o lege este nedreaptă, este în dezavantajul nostru sau implică eforturi financiare considerabile. Noi însă respectăm autoritățile superioare deoarece ascultăm de Iehova, iar el ne poruncește să le fim supuși cât timp nu ne cer să încălcăm normele divine. (Fap. 5:29) w23.10 42:9-10

Când Samson s-a născut, israeliții erau sub dominația filistenilor. (Jud. 13:1) Din cauza jugului apăsător al acestora, poporul suferea foarte mult. Iehova l-a ales pe Samson pentru a salva „Israelul din mâna filistenilor”. (Jud. 13:5) Pentru a îndeplini această sarcină dificilă, Samson trebuia, fără îndoială, să se bazeze pe Iehova. La un moment dat, o armată a filistenilor a venit în orașul Lehi, situat, probabil, în Iuda, pentru a-l prinde pe Samson. Temându-se pentru viața lor, bărbații lui Iuda au decis să-l predea dușmanilor. Astfel, chiar conaționalii lui l-au legat cu două frânghii noi și l-au dus la filisteni. (Jud. 15:9-13) Însă „spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui”, astfel încât el s-a putut elibera. Apoi, a luat „o falcă de măgar încă neuscată” și a ucis cu ea 1 000 de filisteni. (Jud. 15:14-16) w23.09 37:3-4

Într-un fel sau altul, scopul lui Dumnezeu cu privire la om și pământ se va împlini deoarece El „face ca orice lucru să contribuie la îndeplinirea scopului său”. (Prov. 16:4) În plus, Biblia spune că scopul lui Iehova este „etern”. În ce sens? În sensul că rezultatele acțiunilor lui Iehova vor fi veșnice. Însă care este scopul lui Iehova și ce schimbări a făcut pentru a-l împlini? Iehova le-a dezvăluit primilor oameni care era scopul său cu privire la ei. El le-a zis: „Înmulțiți-vă și deveniți numeroși, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste . . . orice viețuitoare care se mișcă pe pământ!”. (Gen. 1:28) Din nefericire, Adam și Eva s-au răzvrătit împotriva lui Iehova, transmițându-le urmașilor lor păcatul. Însă acest lucru nu a constituit un obstacol în calea realizării scopului lui Iehova. El și-a schimbat imediat modul în care avea să-și împlinească scopul stabilind să-l realizeze prin intermediul unui Regat ceresc. (Mat. 25:34) w23.10 44:6-7

Poate că luptăm de mult timp cu o slăbiciune care persistă și, de aceea, s-ar putea să nu ne fie ușor să perseverăm. Uneori, slăbiciunile noastre pot fi mult mai greu de ținut sub control decât slăbiciunile cu care s-a confruntat apostolul Petru. Totuși, Iehova ne poate da puterea de a persevera. (Ps. 94:18, 19) De exemplu, un frate a fost mulți ani homosexual înainte de a cunoaște adevărul. După ce a studiat Biblia, a renunțat complet la acest stil de viață. Uneori însă, el a trebuit să lupte cu dorințele greșite. El explică ce l-a ajutat să nu renunțe: ‘Iehova ne dă forța necesară. Am înțeles că este posibil să continui pe calea adevărului cu ajutorul spiritului lui Iehova. El mă folosește în serviciul său și, în pofida imperfecțiunilor mele, continuă să mă întărească’. w23.09 40:12

Procesul de maturizare creștină constă în parcurgerea mai multor etape. Printre acestea se numără alegerea unor modele sănătoase, dezvoltarea capacității de gândire, a unui caracter demn de încredere și a unor abilități practice, precum și pregătirea pentru responsabilități viitoare. Probabil că te-ai putea simți descurajat gândindu-te la numeroasele eforturi pe care va trebui să le faci. Însă nu renunța! Nu uita că nu trebuie să-ți atingi obiectivul de unul singur. Iehova este alături de tine! (Is. 41:10, 13) Și frații din congregație te vor ajuta. Iar când îți vei atinge potențialul spiritual maxim, viața ta va fi plină de satisfacții. Dragi frați tineri, vă iubim foarte mult! Ne rugăm ca Iehova să vă binecuvânteze eforturile de a deveni creștini maturi. w23.12 53:19-20

Imaginează-ți că ești la o reuniune cu frații și faci o poză de grup. Însă, pe lângă prima poză, mai faci două, în caz că prima nu a ieșit bine. Într-una dintre poze, observi că un frate este încruntat. Ce vei face? Probabil că o vei șterge și le vei păstra pe celelalte două, în care toată lumea, inclusiv fratele, zâmbește. De obicei, avem amintiri frumoase cu frații și surorile noastre. Dar, probabil, vor fi și ocazii în care un colaborator va spune sau va face ceva lipsit de amabilitate. Vom păstra acea amintire sau vom încerca să o ștergem ca pe o poză care nu a ieșit bine? (Ef. 4:32) Cu siguranță, nu vom suferi nicio pierdere dacă o ștergem din minte deoarece avem multe amintiri plăcute cu acea persoană. Acestea sunt amintirile cu adevărat prețioase, pe care vrem să le păstrăm. w23.11 47:16-17

Cuvintele grecești folosite aici transmit ideea că îmbrăcămintea unei femei creștine ar trebui să denote decență și considerație față de sentimentele altora. Suntem mândri de surorile noastre, care respectă acest sfat! Discernământul este o altă calitate necesară surorilor mature. Acesta se referă la capacitatea de a deosebi binele de rău și, apoi, de a alege ce este bine. Să ne gândim la exemplul lui Abigail. Soțul ei luase o decizie care a pus în pericol viața întregii familii. Abigail a înțeles ce trebuia să facă și a trecut imediat la acțiune, astfel că discernământul ei a salvat vieți. (1 Sam. 25:14-23, 32-35) Această calitate ne este de folos și nouă pentru a stabili când ar fi potrivit să vorbim și când ar trebui să tăcem. De asemenea, discernământul ne ajută să fim echilibrați când manifestăm interes față de alții. (1 Tes. 4:11) w23.12 52:8-9

Apostolul Pavel le-a adresat aceste cuvinte membrilor congregației din Roma, care învățaseră multe lucruri despre Iehova și Isus, manifestaseră credință și deveniseră creștini. Ei au fost „declarați drepți pe baza credinței” și unși cu spirit sfânt. (Rom. 5:1) Prin urmare, obținuseră o speranță nu doar minunată, ci și sigură. Mai târziu, apostolul Pavel le-a vorbit despre speranță și creștinilor unși din Efes. El le-a spus că aceasta includea primirea ‘unei moșteniri’. (Ef. 1:18) Însă unde avea să se împlinească speranța lor? În scrisoarea adresată colosenilor, Pavel spune că aceasta le era „rezervată în ceruri”. (Col. 1:4, 5) Prin urmare, creștinii unși au speranța de a fi înviați la viață veșnică în cer, unde vor guverna ca regi împreună cu Cristos. (1 Tes. 4:13-17; Rev. 20:6) w23.12 51:4-5

În greacă, termenul redat prin „a păzi” era un termen militar care făcea referire la soldații însărcinați cu paza unui oraș. Locuitorii unui astfel de oraș dormeau liniștiți știind că erau în siguranță. În mod asemănător, când pacea lui Dumnezeu ne păzește mintea și inima, ne simțim în siguranță și avem un sentiment profund de calm. (Ps. 4:8) Chiar dacă situația nu se schimbă imediat, putem simți pace într-o anumită măsură, la fel ca Ana din Israelul antic. (1 Sam. 1:16-18) Iar o inimă liniștită ne poate ajuta să gândim mai clar și să luăm decizii înțelepte. Ce poți face în mod concret? Când simți că îngrijorările te copleșesc, cheamă gărzile, ca să spunem așa. Cum anume? Roagă-te până când simți pacea lui Dumnezeu. (Luca 11:9; 1 Tes. 5:17) Dacă și tu te afli într-o situație-limită, continuă să te rogi și vei simți cum pacea lui Iehova îți păzește mintea și inima. (Rom. 12:12) w24.01 3:5-6

Pentru a sfinți numele Tatălui său, Isus a fost dispus să îndure torturi, insulte și calomnii. El știa că ascultase întru totul de Iehova și că nu făcuse nimic de care să-i fie rușine. (Evr. 12:2) Știa și că, în acele ore sumbre, era ținta atacurilor directe ale lui Satan. (Luca 22:2-4; 23:33, 34) Deși a sperat că va reuși să-l determine pe Isus să-și compromită integritatea, Satan a eșuat lamentabil. Isus a dovedit cu claritate că Diavolul este un mincinos fără scrupule și că Iehova are slujitori loiali care își păstrează integritatea chiar și în cele mai aspre încercări. Dorești și tu să-i fii plăcut Regelui nostru, Isus? Dacă da, continuă să lauzi numele lui Iehova, ajutându-i pe alții să-l cunoască pe Dumnezeu așa cum este în realitate. În felul acesta, pășești îndeaproape pe urmele lui Isus. (1 Pet. 2:21) La fel ca el, îl bucuri pe Iehova și demonstrezi că Satan, dușmanul Său, este un mincinos josnic. w24.02 6:11-13

În ultimii cinci ani, organizația noastră a crescut cu peste un milion de persoane. Când i se dedică lui Iehova, o persoană alege să devină discipol al lui Isus Cristos și să facă din îndeplinirea voinței lui Dumnezeu lucrul cel mai important din viață. Ce presupune, printre altele, această decizie? Isus a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine”. (Mat. 16:24) Expresia grecească redată prin „a se renega pe sine” poate fi tradusă și prin „a spune «nu» propriei persoane”. O persoană dedicată lui Iehova trebuie să spună „nu” oricărui lucru care intră în contradicție cu voința lui Iehova. (2 Cor. 5:14, 15) De exemplu, trebuie să respingă „lucrările cărnii”, cum ar fi imoralitatea sexuală. (Gal. 5:19-21; 1 Cor. 6:18) Sunt aceste restricții o piedică în calea fericirii tale? Nu, dacă îl iubești pe Iehova și ești convins că respectarea legilor lui este în avantajul tău. (Ps. 119:97; Is. 48:17, 18) w24.03 9:1, 4

Iehova le dă spiritul său sfânt celor pe care îi aprobă. (Mat. 12:18) Întreabă-te: „Manifest rodul spiritului în viața mea?”. De exemplu, ai remarcat că ești mai răbdător cu alții de când ai cunoscut adevărul? Cu cât reușești să manifești rodul spiritului într-o măsură mai mare, cu atât vei fi mai convins că ai aprobarea lui Dumnezeu. Iehova le iartă păcatele celor pe care îi aprobă. (1 Tim. 2:5, 6) Dar dacă, totuși, în inima noastră nu simțim aprobarea lui Iehova, deși manifestăm credință în răscumpărare și suntem botezați? Să nu uităm că nu putem avea întotdeauna încredere în sentimentele noastre, dar putem avea mereu încredere în Iehova. În ochii lui, cei ce manifestă credință în răscumpărare sunt drepți, iar el promite că îi va binecuvânta. (Ps. 5:12; Rom. 3:26) w24.03 13:15, 17