¹¹ Au urmat secole de întuneric spiritual, în care creștinătatea și-a impus dominația. Însă, de-a lungul acestei perioade, au existat și creștini adevărați, „grâul” din ilustrarea lui Isus. Asemenea evreilor exilați menționați în Ezechiel 6:9, ei ‘și-au adus aminte’ de adevăratul Dumnezeu. Unii s-au împotrivit în mod curajos doctrinelor false ale creștinătății. Ei au înfruntat batjocuri și persecuții. Dar avea Iehova să-și lase poporul pentru totdeauna în acel întuneric spiritual? Nicidecum. Ca în cazul Israelului din vechime, Iehova și-a exprimat mânia în măsura potrivită și pentru o perioadă de timp potrivită. (Ier. 46:28) Mai mult, Iehova nu și-a lăsat poporul fără speranță. Să revenim acum la evreii exilați în Babilonul antic și să vedem cum le-a dat Iehova speranța că exilul avea să ia sfârșit.

¹³ Printre exilați nu erau doar evrei infideli, ci și evrei fideli. În plus, Dumnezeu a prezis prin Ezechiel că unii evrei aveau să se căiască în exil. Cuprinși de remușcări, aceștia aveau să vorbească deschis despre lucrurile rușinoase pe care le făcuseră împotriva Dumnezeului lor și aveau să-l implore pe Iehova să-i ierte și să le arate favoare. (Ezec. 6:8-10; 12:16) Ezechiel se număra printre cei fideli și, la fel, Daniel și cei trei prieteni ai săi. De fapt, Daniel a trăit suficient de mult ca să vadă atât începutul, cât și sfârșitul exilului. În Daniel, capitolul 9, găsim rugăciunea sa sinceră prin care cerea iertare pentru păcatele Israelului. Fără îndoială, cuvintele sale reflectau sentimentele a mii de evrei exilați. Aceștia doreau fierbinte să fie iertați de Iehova și să primească din nou binecuvântarea sa. Cât de emoționante erau deci profețiile lui Ezechiel privitoare la eliberare și restabilire!