8, 9. So cărdea o Pavel cana dichlea că oriso cherelas le evrei ci camen te așunen-les, hai cai predichisardea vo mai dur?

⁸ Așadar, Pavel considera munca laică doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Acest lucru s-a văzut clar și când Sila și Timotei au venit din Macedonia cu daruri generoase. (2 Cor. 11:9) Atunci, Pavel „s-a dăruit întru totul predicării cuvântului” („și-a folosit tot timpul pentru a predica”, Noul Testament, Traducere în limba română modernă, 2000). (Fap. 18:5) Însă eforturile lui de a le anunța evreilor mesajul salvator despre Cristos au fost respinse cu înverșunare. Ca semn că își declină orice responsabilitate în privința lor, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis împotrivitorilor evrei: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre! Eu sunt curat. De acum înainte voi merge la oamenii națiunilor”. (Fap. 18:6; Ezec. 3:18, 19)

10. So sicavel că o Pavel ci camlea te predichil numai le manușenghe andal națiuni?

¹⁰ Să înțelegem oare din cuvintele lui Pavel, potrivit cărora avea să meargă la oamenii din națiuni, că el nu le-a mai predicat deloc evreilor și prozeliților, nici chiar celor receptivi? Nicidecum. De exemplu, „Crisp, președintele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui”. În plus, se pare că mulți dintre cei care participau la întrunirile de la sinagogă au urmat exemplul lui Crisp, deoarece Biblia spune: „Mulți dintre corintenii care au auzit cuvântul au crezut și s-au botezat”. (Fap. 18:8) Astfel, în Corint s-a format o congregație, care se întrunea în casa lui Tițiu Iust. Ce concluzie putem trage de aici? Dacă evenimentele din Faptele sunt prezentate în stilul caracteristic lui Luca, adică în ordine cronologică, atunci acei evrei și prozeliți s-au convertit după ce Pavel a făcut gestul de a-și scutura hainele. Toate acestea spun multe despre flexibilitatea lui Pavel.