„Savore arăsle mișto pi phuv” (Fapte 27:27-44)

16, 17. a) Cana manglea-pe o Pavel hai sar ajutisardea-len cadaia? b) Sar pherdilea-pe so phendea o Pavel?

¹⁶ După două săptămâni înfiorătoare, în care corabia a mers în derivă circa 870 de kilometri, marinarii au sesizat o schimbare, probabil când au auzit valurile spărgându-se de țărm. Atunci au aruncat patru ancore de la pupă pentru a nu fi luați de valuri sau de vânt și pentru a îndrepta corabia cu prora spre țărm, în caz că ar fi putut să acosteze. Apoi au încercat să fugă de pe corabie, însă au fost opriți de soldați deoarece Pavel le-a spus centurionului și soldaților: „Dacă acești bărbați nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!”. Acum, când corabia nu se mai balansa atât de tare, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, asigurându-i din nou că vor supraviețui. Și „i-a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor”. (Fap. 27:31, 35) Făcând această rugăciune de mulțumire, el le-a dat un bun exemplu lui Luca și lui Aristarh, dar și nouă. Sunt și rugăciunile tale rostite în public o sursă de încurajare și de mângâiere pentru ceilalți?